Lansat în 2024, filmul a circulat inițial în festivalurile dedicate cinemaului experimental și independent, înainte de a deveni una dintre surprizele majore ale sezonului de premii din 2026. Producția a atras atenția prin titlul neobișnuit, estetica alb-negru și construcția unei lumi distopice în care intimitatea este tratată ca o crimă.
Născută într-o familie de origine română stabilită ulterior în Statele Unite, Natalie Musteață și-a construit cariera la intersecția dintre artă contemporană, teorie vizuală și cinema experimental. Înainte să ajungă în atenția Academiei Americane de Film, ea era deja cunoscută în mediul artistic newyorkez ca scriitoare, curatoare și cineastă preocupată de teme sociale și politice. În mai multe interviuri, regizoarea a vorbit despre influența teatrului românesc și despre mediul artistic în care a crescut, într-o familie descrisă chiar de ea drept una de „artiști și disidenți”.
Filmul „Two People Exchanging Saliva” construiește o societate absurdă în care sărutul este ilegal și poate fi pedepsit cu moartea, iar oamenii plătesc pentru bunuri și servicii prin palme peste față. În centrul poveștii se află relația dintre două femei care încearcă să păstreze o formă de apropiere umană într-un sistem dominat de control și violență normalizată. Criticii au remarcat felul în care filmul folosește absurdul pentru a vorbi despre autoritarism, frică și reprimarea afecțiunii.
Premiera mondială a filmului a avut loc la Telluride Film Festival, unde filmul a început să fie remarcat de presa de specialitate și de distribuitori internaționali. Ulterior, producția a fost selectată și premiată la mai multe festivaluri importante dedicate filmului scurt, inclusiv AFI Fest și Clermont-Ferrand. Parcursul său în circuitul festivalier a fost esențial pentru vizibilitatea internațională a proiectului și pentru intrarea lui în cursa Oscarurilor.
Succesul filmului a fost susținut și de combinația dintre cinemaul de autor și influențele artei contemporane. Natalie Musteață și Alexandre Singh au construit pelicula aproape ca pe o instalație vizuală, cu decoruri minimaliste, dialoguri reci și o imagine alb-negru care accentuează lipsa de umanitate din universul prezentat. În declarațiile oferite după ceremonie, cei doi au explicat că alegerea imaginii monocrome a venit din ideea unei lumi în care tandrețea și culoarea au fost eliminate din viața cotidiană.
Momentul decisiv a venit la cea de-a 98-a ediție a Premiilor Oscar, desfășurată pe 15 martie 2026, când „Two People Exchanging Saliva” a câștigat trofeul pentru „Best Live Action Short Film”. Victoria a intrat imediat în istoria Academiei deoarece premiul a fost acordat la egalitate cu scurtmetrajul „The Singers”, situație extrem de rară în aproape un secol de Oscaruri. Presa internațională a remarcat imediat caracterul neobișnuit al rezultatului, dar și faptul că o producție experimentală și queer reușise să câștige într-o categorie dominată de obicei de filme cu structură clasică.
Discursul de acceptare al lui Natalie Musteață a devenit rapid unul dintre momentele comentate ale galei. Regizoarea a mulțumit Academiei pentru susținerea unui film „weird and queer”, formulă preluată ulterior de numeroase publicații culturale. În același timp, Alexandre Singh a stârnit reacții împărțite după un comentariu interpretat ca o critică indirectă la adresa actorului Timothée Chalamet, episod care a amplificat vizibilitatea filmului în presa americană.
Pentru Natalie Musteață, Oscarul a reprezentat mai mult decât o validare artistică. Victoria a transformat-o într-unul dintre cele mai discutate nume din noua generație de cineaști proveniți din zona artei experimentale și a readus în atenție contribuția autorilor de origine română în cinematografia internațională. În doar câteva luni, „Two People Exchanging Saliva” a trecut de la statutul de scurtmetraj de festival la cel de fenomen cultural comentat în presa americană și europeană, demonstrând că un proiect radical și neconvențional poate ajunge până în centrul industriei de film mondiale.
